Next step: promovare pe Taraf Tv


Apdeit: elefant.ro întrece orice limită.


Dă mare top


Top, total aleatoriu, cărți preferate, la cerința publicului:

1. Alice in Wonderland (Lewis Carroll)

2. Spuma zilelor (Boris Vian)

3. Abatorul cinci (Kurt Vonnegut)

4. Cu sînge rece (Truman Capote)

5. Adam și Eva (Liviu Rebreanu)

6. De veghe in lanul de secară (J.D.Salinger)

7. Șoareci și oameni (John Steinbeck)

8. Stăpânul Inelelor (J.R.R.Tolkien)

9. De ce fierbe copilul în mămăligă (Aglaja Veteranyi)

10. Smulgătorul de inimi (Boris Vian)


Cu elefantul pe bac


A fost odată ca niciodată un site pe numele simpatic de elefant.ro. Era drăguț cu oamenii care iubesc să citească și le oferea cărți la prețuri destul de mici. Acum s-a transformat în mall online. În loc de Kafka ai ultima colecție Gucci. Sfârșit!

Concluzia o trageți singuri. Dacă nu o trageți, eu zic atât: promovabilitate la BAC de sub 50%, pam-pam!


Învierea blogului


L-am resurectat, nu știu ce-o mai fi de capul lui dar ca primă postare de welcome back am ales să fac un top al obsesiilor trecute și viitoare. Persoane, filme, cărți, muzici care m-au ținut în priză și de care sunt foarte atașată. E un post mai personal, să par prietenoasă și să atrag cetitori curioși cărora le place să stalk-uiască ( I am the supreme stalker, just so you know! ). Deci, top:

1. Boris Vian cu a lui bibliografie suprarealistă, pe care am parcurs-o in proporție de 90 și ceva la sută

2. Mircea Cărtărescu

3. Ville Valo +HIM

4. Johnny Depp+filme

5. Filmele lui Kusturica, toate, cu muzica lui Bregovic la pachet

6. Cea mai nouă obsesie: Truman Capote cu In Cold Blood, asezonată cu cele 3 filme bazate pe carte.

Ar fi fain să citesc și eu obsesiile voastre, ca să ne stalk-uim reciproc, zic!


Arma(n)geddon la Tribuna


Nu mă duc la Ocupări din ăstea că nu sunt hipsteriță activistă. Azi am mers pt. că așa am simțit și pt. că știu pă surse  că lucrurile care se întâmplă acolo sunt de neimaginat într-o țară care se bate cu pumnii în piept că a dat lumii atâția oameni de cultură, care, cel mai adesea, au emigrat, mă mir de ce?

Ideea e că noul manager Arman face pe șeful plantației și scoate biciul de câte ori are ocazia, chiar și atunci când nu e necesar. E tot cu legea în brațe și îi place să cheme des poliția. Și azi au venit organele legiuitoare, în cuplu, acompaniate de doi jandarmi. Nu pot să comentez, au fost ok, nu au scos bastoanele la noi, au legitimat un pic pe-acolo, că așa trebuie. Cică ne-au filmat cu un telefon din anii 2000, din ăla cu clăpiță și fără funcție video, mă gândesc, ca să aibă dovezi că a fost protest. Dar ei nu aveau nicio vină în context, ba chiar erau amuzați de situație.

Problema cu Arman e că e nesimțit rău, e genul de om pe care îl dai afară pe ușă și îți intră pe geam. Deși a văzut că s-au strâns 505 semnături împotriva lui, nu se dă dus de la Tribuna nicicum. Așa e cu semidocții cu Tuareg, trebuie să aibă și o felie de cultură pe lângă toate conturile bancare în euro. Omul e meschin de incult, nu știe să dialogheze și se ascunde în spatele unei legi numai de el știute.

Cei de la Consiliul Județean s-au trezit cu el pe cap, l-au pus șef pe 3 ani și acum nu știu ce să facă, eu le-aș recomanda să îl mute în China să coordoneze o fabrică de tricouri Adibas pentru că acolo talentele lui de dictator ar fi foarte mult apreciate.

Și pt. domnul Arman am o recomandare, deși nu are cum să o vadă, că nu știu dacă a auzit de noua invenție ce a pătruns pe teritoriul RPR-ul, numită Internet, i-aș sugera să își lase mustață, dar nu oricum, ci una mică, chiar sub nas, centrată frumos că atitudinea de Fuhrer o are, înfățișarea îi lipsește.Image

 


Dragostea se face-n minim 4


* O ard periculos, fara diacritice ca nu scriu de pe laptopul proprietate privata, asa ca: iertare.

** Nu bag aicicsa link de la clipu ca nu vreau sa imi spurc blogu’.

Se iau 4 handralai, unu se leaga de gat cu lantu si se imbraca in trening, altu’ e Velea si e vopsit in stil animal print- girafa, unu e Puya si ultimu’ apare putin. Peste aceste lighioane se varsa o cantitate considerabila de dubstep si se mixeaza cu oleaca de hip-hop si ceva oriental pe refren.

Rimele se executa usor, din incheietura, “lesa” cu “dresa” si altele, a se asculta in clip. Se pun niste insi in costum care cica “e fraerii” si se scoate in evidenta mesajul luptei de clasa, adica care este, ei, aia 4, e maidanezi nu e pudeli, deci ei rupe lesa.

Mai pe la mijloc avem si versuri d-astea care sugereaza ca ei sunt masculi feroce, nu orice maidanezi, si cand prind “catele”, the exact word!, cu coada ridicata, fac si ei d-o shaorma.

Sa cautati pe iutub voma muzicala numita “Maidanez” da’ sa nu mancati nimic in prealabil. Pt. sugestii si reclamatii a se lua o tabla Ouija si a se invoca spiritul lui Hitler/ Antonescu ca se pare ca nu au gazat pe cine trebe’ !


Obsesie


Știu că de obicei nu scriu post-uri emoționate, dar pe ăsta nu pot să îl mai evit mult.

Așa, deci. În stația de unde mă urc eu în autobuz, troleu sau ce-o mai fi, este un mic chioșc cu produse de patiserie. Vânzătoare este o doamnă, o tanti, undeva între două vârste, nici bâtrână rău, nici de miss. Și ceea ce îmi tulbură somnolența în fiecare dimineață este chipul ei. Eu am memoria fețelor mai degrabă decât cea a numelor și de asta mă obsedează tanti asta. Are o mină de… mamă, adică eu așa cred că arată o mamă. Nu știu dacă toți vă raportați la figura maternă într-un mod aparte dar eu am ideea asta că unele persoane au față de mame. Cum unii au față de profesor, de fotograf și așa mai departe… Adică… nu știu, am eu o pată pe creier să le dau oamenilor profesii, să le găsesc un scop, chiar dacă îi văd pentru 3 secunde, tot îi  categorizez în sensul ăsta. Poate sunt un om plin de prejudecăți, nu știu.

Revenind… tanti asta cu chip de mamă bună, că nu toate mamele sunt bune, pot susține asta cu argumente, dar altădată, mă împiedică de fiecare dată să mă opresc să cumpăr ceva de la ea. Am eu o reținere, zici că sunt paranoică. E o chestie inexplicabilă, de genul- ceva ce te atrage, te și respinge. În jurul ei am impresia că plutește o energie caldă, și îmi provoacă nu milă, ci duioșie, cred că e un om foarte bun, dar de asemenea pot foarte bine să mă înșel. 

Și mă uit prin geam la ea de fiecare dată când trec, am parcă o fascinație maladivă să o caut cu privirea, pentru că tocmai felul cum privește, printre cornuri cu gem și covrigi, prin puțina porțiune liberă ce rămâne din vitrina ei, mă face să o percep în modul ăsta special. Felul în care unui om i se reflectă lumina în ochi, spune multe.

Astea fiind scrise, mâine o să încerc să cumpăr ceva de la ea. O să fie cea mai metafizică cumpărătură pe care am făcut-o până acum.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 460 other followers